Decizia CCR nr. 444/2016Paragraful 25

17. Referitor la dispoziţiile art. 181 alin. (1) din Codul de procedură penală, acestea au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 425 din 9 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 12 august 2015, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 alin. (1) din Codul de procedură penală şi a reţinut că, potrivit art. 172 din Codul de procedură penală, efectuarea unei expertize se dispune atunci când pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori împrejurări ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză este necesară şi opinia unui expert. Astfel, expertizele vor fi dispuse când faptele şi împrejurările analizate pot contribui la aflarea adevărului, dar nivelul de cunoaştere necesar depăşeşte cunoştinţele unui jurist, presupunând o efectuare a unor cercetări ce depăşesc limitele unor simple documentări. Expertiza poate fi dispusă, conform art. 172 alin. (2) din Codul de procedură penală, la cerere sau din oficiu, de către organul de urmărire penală, prin ordonanţă motivată, iar în cursul judecăţii se dispune de către instanţă, prin încheiere motivată. Potrivit alin. (4) al aceluiaşi art. 172, expertiza poate fi efectuată de experţi oficiali din laboratoare sau instituţii de specialitate ori de experţi independenţi autorizaţi din ţară sau din străinătate, în condiţiile legii. Numirea expertului sau a experţilor se face de către organul de urmărire penală sau de către instanţa de judecată, părţile sau subiecţii procesuali principali având dreptul să solicite ca la efectuarea expertizei să participe un expert recomandat de acestea, conform art. 173 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură penală. Când expertiza este dispusă de instanţă, procurorul poate solicita ca un expert recomandat de el să participe la efectuarea expertizei, potrivit art. 173 alin. (4) teza a doua din acelaşi cod. Raportul de expertiză este elaborat de către un expert sau de către mai mulţi experţi, conform alin. (1) şi (2) ale art. 178 din Codul de procedură penală, şi cuprinde constatările, clarificările, evaluările şi opinia expertului. În situaţia în care expertiza este efectuată de mai mulţi experţi, iar aceştia au opinii diferite, este întocmit un singur raport de expertiză, care cuprinde aceste opinii. În situaţia în care organul judiciar apreciază că este necesar, pentru lămurirea constatărilor sau a concluziilor, expertul poate fi audiat, atât în cursul urmăririi penale, cât şi al judecăţii, potrivit dispoziţiilor art. 179 alin. (1) din Codul de procedură penală. Audierea expertului poate fi solicitată, conform aceleiaşi norme procesual penale, atât din oficiu, cât şi la cererea procurorului, a părţilor şi a subiecţilor procesuali principali. De asemenea, potrivit art. 180 alin. (1) din Codul de procedură penală, atunci când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată constată că expertiza nu este completă şi nu poate fi completată prin audierea expertului, din oficiu sau la cerere, dispune efectuarea unui supliment de expertiză de către acelaşi expert. Când desemnarea aceluiaşi expert nu este posibilă, va fi dispusă efectuarea unei alte expertize de către alt expert. În aceste condiţii, conform art. 181 alin. (1) din Codul de procedură penală, efectuarea unei noi expertize atunci când concluziile raportului de expertiză sunt neclare sau contradictorii ori între conţinutul şi concluziile raportului de expertiză există contradicţii, iar aceste deficienţe nu pot fi înlăturate prin audierea expertului, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate dispune efectuarea unei noi expertize.