Decizia CCR nr. 474/2016Paragraful 60

48. Referirile autorilor sesizării de neconstituţionalitate la dispoziţiile art. 173 din Regulamentul Senatului - în condiţiile în care se critică aspecte care ţin de răspunderea penală a membrilor sau a foştilor membri ai Guvernului care deţin calitatea de senatori - denotă o confuzie în argumentarea criticii de neconstituţionalitate, în sensul că art. 173 din Regulamentul Senatului se referă la răspunderea penală a senatorilor care nu sunt/nu au fost membri ai Guvernului, în raport cu care Senatul nu are competenţa constituţională de a cere urmărirea penală; cererea de urmărire penală se referă la membrii sau foştii membri ai Guvernului şi se constituie într-o măsură de protecţie a mandatului exercitat de membrii Guvernului, având deci caracterul obiectiv al unei garanţii constituţionale de ordin procedural, menite să ocrotească interesul public, şi anume realizarea actului de guvernare prin exerciţiul mandatului (Decizia nr. 93 din 16 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 28 iunie 1999, sau Decizia nr. 665 din 5 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 10 august 2007); or, încuviinţarea percheziţiei, reţinerii sau arestării deputaţilor sau senatorilor este un aspect al imunităţii parlamentare, mai exact ţine de inviolabilitatea acestora (a se vedea în acest sens Decizia nr. 261 din 8 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 17 aprilie 2015, în special paragrafele 40-42).