Decizia CCR nr. 432/2016Paragraful 9

6. Fiind o condiţie de admisibilitate a recursului, legiuitorul impune în sarcina individului costuri suplimentare, care nu pot fi justificate din punct de vedere obiectiv şi nici din punctul de vedere al înfăptuirii unei justiţii imparţiale şi egale pentru toţi, în spiritul şi litera art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală. Ca urmare, interesul individual este afectat în mod iremediabil, cu atât mai mult cu cât calea recursului în casaţie are ca obiectiv principal conformitatea hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept. Apreciază că obligaţia formulării cererii prin avocat în etapa procesuală a recursului în casaţie este o condiţie excesivă, în situaţia în care nu îi corespunde dreptul justiţiabilului la asistenţă juridică specializată la nivelul impus de lege, şi anume asigurarea accesului la un avocat care poate pune concluzii în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Impunerea unei sarcini excesive părţilor este de natură să producă un dezechilibru în defavoarea justiţiabilului, în sensul că acesta trebuie să suporte costurile (plata avocatului) sau sancţiunile procedurale (respingerea sau restituirea pe cale administrativă a cererii), după caz. Rezultă, astfel, suprimarea dreptului de acces liber la justiţie.