Decizia CCR nr. 428/2016Paragraful 24

18. În acord cu jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 204 din 29 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 13 iunie 2013, Decizia nr. 483 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 31 ianuarie 2014, Decizia nr. 604 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 28 ianuarie 2015, şi Decizia nr. 299 din 28 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 24 iulie 2015), Curtea a reiterat că Agenţia Naţională de Integritate nu desfăşoară o activitate de jurisdicţie, ci activitate administrativă, realizată în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, evaluând fapte ori situaţii cu semnificaţie juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanţelor judecătoreşti competente, astfel încât atribuţia de a aplica sancţiuni, conferită de legiuitor inspectorului de integritate, prin lit. h) a art. 10 din Legea nr. 176/2010, reprezintă practic o continuare a acestei idei. Totodată, activitatea desfăşurată, potrivit Legii nr. 176/2010, de inspectorul de integritate poate fi supusă controlului instanţei de contencios administrativ.