Decizia CCR nr. 433/2016Paragraful 27

22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel formulată Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia. Aceasta deoarece, indiferent de soluţia pronunţată de Curtea Constituţională referitor la excepţia de neconstituţionalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză (a se vedea Decizia nr. 171 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 7 aprilie 2011, Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, şi Decizia nr. 94 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 16 aprilie 2014). Or, speţa dedusă judecăţii vizează o hotărâre judecătorească penală care se execută potrivit normelor penale. Astfel, potrivit art. 555 din Codul de procedură penală, pedeapsa închisorii se pune în executare prin emiterea mandatului de executare de către judecătorul delegat cu executarea, iar potrivit art. 9 coroborat cu art. 57 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, respectarea drepturilor persoanelor condamnate este asigurată de judecătorul de supraveghere a privării de libertate care supraveghează şi controlează asigurarea legalităţii în executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate, prin exercitarea atribuţiilor stabilite de lege.