Decizia CCR nr. 416/2016Paragraful 27

23. Aşadar, neîndeplinirea de bunăvoie a obligaţiei prevăzute în titlu executoriu a condus la declanşarea executării silite, autorul excepţiei de neconstituţionalitate, debitor al obligaţiei, fiind nemulţumit de faptul că nu poate beneficia de instituţia perimării din cauza existenţei condiţionărilor prevăzute de textul legal criticat. Or, astfel cum s-a arătat în paragraful 19 din prezenta decizie partea interesată în executarea obligaţiei este creditorul, debitorul fiind interesat, mai degrabă, în stingerea procedurii de executare prin intervenţia perimării. Deci, ceea ce primează este executarea obligaţiei, şi nu intervenirea perimării executării silite, dat fiind faptul că procesul civil a fost finalizat, iar creditorul a apelat la procedura executării silite pentru recuperarea creanţei sale. Măsura legislativă criticată vine în susţinerea realizării obligaţiei de executare, reprezentând, totodată, o sancţiune a creditorului pentru lipsa de diligenţă, dar şi o măsură de constrângere a debitorului care nu şi-a executat de bunăvoie obligaţia. Aşadar, condiţionarea intervenirii perimării executării silite limitează libertatea de acţiune a debitorului. Creditorul are deschisă posibilitatea realizării efective a obligaţiilor care incumbă în sarcina debitorului, realizându-şi creanţa în dauna voinţei acestuia, însă cu respectarea obligaţiilor legale astfel cum au fost arătate în paragraful 21 al prezentei decizii.