Decizia CCR nr. 419/2016Paragraful 5

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că art. 6 din Codul penal reglementează aplicarea legii penale mai favorabile în situaţia hotărârilor definitive, art. 5 din Codul penal reglementând aplicarea legii penale mai favorabile în situaţia cauzelor aflate în curs de judecată la apariţia legilor succesive, dintre care una este mai favorabilă. Analizând susţinerile autoarei excepţiei, reprezentantul Ministerului Public arată că aceasta se află în eroare, în condiţiile în care nu există niciun fel de identitate între aplicarea legii penale mai favorabile în situaţia cauzelor aflate în curs de judecată şi aplicarea legii penale mai favorabile în ipoteza cauzelor definitiv soluţionate. Arată că, în speţă, este vorba despre o cauză judecată definitiv, fiind aplicabile prevederile art. 6 din Codul penal, ipoteză în care trebuie să se asigure respectarea principiului legalităţii, cu alte cuvinte pedepsele - astfel cum au fost aplicate în temeiul legii vechi, indiferent că sunt componente ale concursului de infracţiuni ori pedeapsa rezultantă, trebuie să aibă o bază legală şi pe legea nouă. În aceste condiţii apreciază că dezlegarea pe care a dat-o Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie problemei de drept cu care a fost sesizată, prin hotărârea prealabilă, este în conformitate cu principiul legalităţii, în condiţiile unei atingeri minime a autorităţii de lucru judecat.