Decizia CCR nr. 407/2016Paragraful 24

20. Curtea reţine că o critică similară celei din prezenta speţă a fost analizată de instanţa de contencios constituţional prin Decizia nr. 711 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 913 din 9 decembrie 2015, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal - referitoare la stabilirea pedepsei principale în caz de concurs de infracţiuni - sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. În această din urmă speţă, susţinerile autorului excepţiei au fost formulate în sensul că normele procesual penale ale art. 39 alin. (1) lit. b) "restrâng dreptul magistratului de a individualiza sancţiunea aplicată, potrivit propriei conştiinţe şi reprezentării pe care acesta o are în legătură cu faptele deduse judecăţii, gravitatea şi consecinţele lor, precum şi persoana celui care le-a comis", aşadar s-a susţinut că se restrânge dreptul magistratului de a determina în concret pedeapsa în cazul concursului de infracţiuni - pedeapsa rezultantă/de ansamblu.