Decizia ÎCCJ nr. 93/2024 (HP)Punctul VII

VII. Practica judiciară a instanțelor naționale în materie 45. Din răspunsurile transmise de instanțele naționale, la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care au fost formulate puncte de vedere argumentate și au fost transmise hotărâri judecătorești cu privire la chestiunea de drept ce face obiectul sesizării de față, au rezultat următoarele aspecte: ... 46. Asupra primei întrebări, într-o opinie majoritară, s-a apreciat că o entitate care nu a fost parte în dosarul în care s-a pronunțat o hotărâre ce constituie titlu executoriu și a cărei neexecutare generează declanșarea procedurii reglementate de dispozițiile art. 906 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă nu dobândește calitatea de debitor în sensul acestor dispoziții legale, ca efect al formulării unei cereri de chemare în judecată având ca obiect obligarea la plata penalităților de întârziere. ... 47. În susținerea acestei opinii s-a invocat distincția dintre opozabilitatea și obligativitatea hotărârii judecătorești, reținerea obligativității acesteia pentru o persoană necesitând ca persoana respectivă să fi fost parte litigantă sau succesor al unei astfel de părți, terța persoană neputând fi obligată să execute dispozițiile hotărârii. ... 48. Scopul prevederilor art. 906 din Codul de procedură civilă este acela de a-l constrânge pe debitorul din titlu executoriu, care, nici după comunicarea încheierii de încuviințare a executării silite, nu înțelege să se conformeze dispozițiilor din titlul executoriu, să își îndeplinească obligația stabilită în sarcina sa prin hotărârea judecătorească și care nu poate fi îndeplinită de altă persoană, prin aplicarea unor penalități de întârziere. Totodată, textul prevede că debitorul va fi obligat la plata unor penalități până la executarea silită a obligației prevăzute în titlul executoriu, motiv pentru care doar debitorul din titlul executoriu ar putea fi obligat la plata acestor penalități [cu excepția cazului în care a avut loc o transmitere a calității procesuale conform art. 645 alin. (2) din Codul de procedură civilă]. ... 49. Cu titlu de practică judiciară au fost identificate și transmise 3 sentințe definitive, precum și puncte de vedere teoretice exprimate de judecători. ... 50. A fost exprimată și o opinie minoritară, în sensul că o entitate care nu a fost parte în dosarul în care s-a pronunțat o hotărâre ce constituie titlu executoriu, hotărâre a cărei neexecutare generează declanșarea procedurii reglementate de dispozițiile art. 906 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, dobândește calitatea de debitor în sensul acestor prevederi legale, strict ca efect al formulării unei cereri de chemare în judecată având ca obiect obligarea la plata penalităților de întârziere (regăsită doar în punctele de vedere exprimate la nivel teoretic de judecători, nefiind identificată practică judiciară în acest sens). ... 51. S-a motivat că, în anumite domenii strict reglementate, executarea obligației poate depinde și de concursul unui terț, astfel că, deși debitorul primordial face demersuri pentru a-și executa obligațiile, el poate fi împiedicat voit sau nu de un terț. ... 52. Asupra celei de a doua întrebări, într-o opinie majoritară, s-a considerat că, indiferent de soluția adoptată de instanța de fond, de admitere sau de respingere a cererii creditorului, încheierea pronunțată în condițiile art. 906 alin. (2) din Codul de procedură civilă își păstrează caracterul definitiv, inclusiv prin raportare la entitatea la care se face referire. ... 53. În argumentarea acestei opinii s-a arătat că prevederile art. 906 alin. (2) din Codul de procedură civilă stabilesc în mod clar caracterul definitiv al încheierii de aplicare a penalităților, nefiind permisă exercitarea unei căi ordinare, devolutive de atac, textul fiind de strictă interpretare și aplicare, fără distincții în funcție de partea care ar avea interes să exercite calea de atac. ... 54. De asemenea, în susținerea acestei opinii s-a arătat că nu se justifică recunoașterea dreptului de a exercita calea de atac a apelului, întrucât există remedii ce pot fi utilizate de terțul interesat, cât timp hotărârea pronunțată în temeiul art. 906 alin. (2) din Codul de procedură civilă este definitivă, deci nesupusă apelului/recursului, fiind însă deschise, în continuare, căile extraordinare de atac. ... 55. Nu au fost identificate hotărâri judecătorești în sensul acestei opinii, ci au fost exprimate doar puncte de vedere teoretice ale judecătorilor. ... 56. Opinia minoritară exprimată, de asemenea, doar la nivel teoretic, fără a fi identificată practică judiciară, a fost în sensul că încheierea pronunțată în condițiile art. 906 alin. (2) din Codul de procedură civilă va putea fi atacată cu apel. ... 57. În susținerea acestei ipoteze s-a argumentat că regula în dreptul procesual civil este existența căii de atac, ceea ce presupune că excepțiile vor fi de strictă interpretare și aplicare. Prin Decizia nr. 73 din 16 octombrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă, au fost interpretate prevederile art. 906 alin. (2) din Codul de procedură civilă în sensul suprimării căii de atac doar în cazul cererii formulate de creditor prin care solicită obligarea debitorului obligației de a face sau de a nu face, evaluabilă sau neevaluabilă în bani, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, la plata de penalități pe zi de întârziere. ... 58. Or, câtă vreme se admite că entitatea care nu a fost parte în dosarul în care s-a pronunțat o hotărâre ce constituie titlu executoriu nu dobândește calitatea de debitor ca efect al formulării unei cereri de chemare în judecată având ca obiect obligarea la plata penalităților de întârziere, s-a apreciat că această situație nu se mai identifică cu ipoteza premisă, astfel cum a fost dezlegată de instanța supremă. ... 59. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. ... ...