Decizia CCR nr. 401/2016Paragraful 33

2. Potrivit textului legal criticat, organul de soluţionare competent să soluţioneze contestaţia împotriva actului administrativ fiscal poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă. Se reţine că, potrivit art. 218 alin. (2) din cod, numai deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor (aşadar, nu şi cele de suspendare a procedurii administrative) pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii. Pentru a compensa faptul că decizia de suspendare a procedurii nu poate fi atacată şi că această contestaţie nu este suspensivă de executare, legiuitorul a stabilit un remediu prin textul art. 215 din Cod, care prevede dreptul contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, iar instanţa competentă, soluţionând cererea, poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauţiune de până la 2.000 lei.