Decizia CCR nr. 404/2016Paragraful 19

17. Guvernul apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Acesta reliefează jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale (Decizia nr. 1.106 din 22 septembrie 2010, Decizia nr. 998 din 22 noiembrie 2012, Decizia nr. 130 din 7 martie 2013 şi Decizia nr. 474 din 21 noiembrie 2013), concluzionând că, în ceea ce priveşte cauzele soluţionate până la publicarea deciziei Curţii Constituţionale şi în care nu a fost dispusă sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie având ca obiect o dispoziţie dintr-o lege sau ordonanţă declarată neconstituţională, acestea reprezintă o facta praeterita, de vreme ce cauza a fost definitiv şi irevocabil soluţionată. Din momentul introducerii cererii în instanţă şi până la soluţionarea definitivă a cauzei, norma incidentă a beneficiat de o prezumţie de constituţionalitate, care nu a fost răsturnată decât ulterior pronunţării hotărârii prin care s-a tranşat în mod definitiv litigiul, aşa încât incidenţa deciziei de admitere a instanţei de contencios constituţional într-o atare cauză ar echivala cu atribuirea de efecte ex tunc actului jurisdicţional al Curţii, cu încălcarea dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, şi ar nega, în mod nepermis, autoritatea de lucru judecat care este ataşată hotărârilor judecătoreşti definitive.