Decizia CCR nr. 405/2016Paragraful 39

36. Referitor la critica de neconstituţionalitate privind previzibilitatea şi accesibilitatea art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 apreciază că dispoziţiile de lege criticate întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate ale legii, astfel încât destinatarii normei penale de incriminare să aibă posibilitatea să prevadă consecinţele ce decurg din nerespectarea normei şi să îşi adapteze conduita potrivit acesteia. Arată că sintagma "folos necuvenit" este folosită şi în alte texte incriminatorii din cuprinsul Legii nr. 78/2000, punând în acord dispoziţiile legale criticate cu restul dispoziţiilor din acest act normativ. În continuare arată că, ratificând, prin Legea nr. 365/2004, Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003, statul român şi-a asumat obligaţia de a incrimina corupţia agenţilor publici naţionali, conform art. 15 din Convenţie, alături de alte fapte precum "sustragerea, deturnarea sau altă folosire ilicită de bunuri de către un agent public" (art. 17), "traficul de influenţă" (art. 18) sau "abuzul de funcţii" (art. 19). În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale arată că acestea nu au incidenţă în cauză, dispoziţiile art. 297 alin. (1) din Codul penal şi cele ale art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 fiind de drept material, iar nu de drept procedural.