Decizia CCR nr. 385/2016Paragraful 18

14. În aceste condiţii, faţă de lipsa unei reale motivări a excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că este incident cazul de inadmisibilitate dedus din prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, care impun obligativitatea motivării sesizărilor adresate Curţii Constituţionale. În situaţii similare, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate, precizând că simpla enumerare a unor prevederi constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 statuează că sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi (a se vedea în acest sens Decizia nr. 124 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 16 aprilie 2015).