Decizia CCR nr. 371/2016Paragraful 26

19. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, autorul excepţiei arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 a fost adoptată fără a fi existat o situaţie extraordinară care să justifice intervenţia legislativă a Guvernului pe calea ordonanţei de urgenţă. Referindu-se la condiţiile în care Guvernul poate adopta o ordonanţă de urgenţă, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, a statuat că este necesar a fi îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii: existenţa unei situaţii extraordinare, reglementarea respectivului domeniu să nu poată fi amânată, iar urgenţa trebuie să fie motivată în cuprinsul ordonanţei. Cât priveşte caracteristicile situaţiei extraordinare, Curtea a precizat că acestea se remarcă printr-un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun, aspect întărit şi prin adăugarea sintagmei "a căror reglementare nu poate fi amânată", consacrându-se astfel in terminis imperativul urgenţei reglementării. Prin aceeaşi decizie, Curtea a mai statuat că invocarea unui element de oportunitate nu satisface exigenţele art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât acesta este, prin definiţie, de natură subiectivă, şi nu are, în mod necesar şi univoc, caracter obiectiv, ci poate da expresie şi unor factori subiectivi, de oportunitate. De asemenea, prin Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998, Curtea a statuat că situaţiile extraordinare au un caracter obiectiv, în sensul că existenţa lor nu depinde de voinţa Guvernului, care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacţioneze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanţei de urgenţă.