Decizia CCR nr. 339/2016Paragraful 8

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată, în esenţă, că prin dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă se îngrădeşte accesul la justiţie al celui care nu poate invoca o hotărâre judecătorească cu acelaşi obiect şi cauză, dar în care nu a fost parte. Prin astfel de hotărâri contrarii se dă naştere unei practici neunitare fără a avea nicio posibilitate de revizuire a hotărârii ulterioare. Prin impunerea identităţii de părţi şi nu doar a obiectului şi a cauzei se încalcă drepturi şi libertăţi fundamentale, încălcări constatate de nenumărate ori de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Se ajunge la situaţia în care aceeaşi lege îndreptăţeşte un justiţiabil şi lezează pe un altul, în funcţie de interpretarea judecătorului. Astfel, dispoziţiile legale criticate îngrădesc dreptul la anularea hotărârii ulterioare în măsura în care există alte hotărâri bazate pe acelaşi obiect şi cauză.