Decizia CCR nr. 334/2016Paragraful 17

CCR · decizie de neconstituționalitate · 24.05.2016 · dosar 1.398/229/2014
Paragraful 17
14. Guvernul, exprimându-şi opinia atât în Dosarul nr. 1.196D/2015, cât şi în Dosarul nr. 1.327D/2015, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că revine judecătorului învestit cu soluţionarea cauzei să aprecieze, în concret, ce probe sunt necesar a fi administrate, aşa încât, elemente de fapt, cum ar fi faptul că judecătorul unei cauze nu a dispus readministrarea, în faza cercetării judecătoreşti, a unora dintre probele administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de către părţi, nu pot conduce la concluzia că dispoziţiile art. 374 alin. (7) ar fi neconstituţionale, întrucât ar contraveni dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie. Face referire la Hotărârea din 9 iulie 2013, pronunţată în Cauza Bobeş împotriva României, în care Curtea de la Strasbourg a reţinut încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 coroborat cu art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Concluzionează, având în vedere hotărârea precitată, că atunci când instanţa decide să-şi întemeieze hotărârea de condamnare pe probe care nu au fost administrate în condiţii de contradictorialitate, în faţa instanţei de judecată, este necesar ca respectivele probe să fie coroborate şi cu alte probe care au fost administrate în cursul procesului şi, de asemenea, este esenţial să existe garanţii procedurale solide pentru a asigura caracterul echitabil al procedurii. Consideră că normele procesual penale criticate nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (11) , întrucât vinovăţia inculpatului urmează a fi stabilită de o instanţă de judecată după administrarea de probe şi în urma unui proces în care se va bucura de toate garanţiile constituţionale. Arată că nici critica privind pretinsa nerespectare a dreptului la apărare, garantat de art. 24 din Constituţie, nu este întemeiată. Dispoziţiile legale criticate nu restrâng în niciun fel dreptul la apărare al inculpatului, acesta putând fi asistat de un avocat în tot cursul judecăţii, avocat care are dreptul să consulte actele dosarului, să îl asiste pe inculpat, să exercite drepturile procesuale ale acestuia, să formuleze plângeri, cereri, memorii, excepţii şi obiecţiuni. Opinează că dispoziţiile art. 148 din Legea fundamentală nu sunt incidente în cauză.
Sursa oficială ↗