Decizia CCR nr. 336/2016Paragraful 29

25. Distinct, cât priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile art. 215 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală nu întrunesc condiţiile de claritate, previzibilitate şi accesibilitate, prin aceasta fiind contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) , autorul excepţiei solicitând "clarificarea normei procesual penale prin stabilirea situaţiilor în care se pot dispune aceste îngrădiri de drepturi sau, dimpotrivă, care excedează normei procesual penale", Curtea reţine că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Previzibilitatea legii nu se opune însă ca persoana interesată să fie nevoită să recurgă la o bună consiliere pentru a evalua, la un nivel rezonabil în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea decurge dintr-o anumită acţiune, pe de o parte, iar, pe de altă parte, funcţia decizională acordată instanţelor serveşte tocmai pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privinţa interpretării normelor, ţinând cont de evoluţia practicii cotidiene. În acest sens s-a pronunţat instanţa de contencios constituţional, în mod constant, în jurisprudenţa sa.