Decizia CCR nr. 357/2016Paragraful 25

20. Curtea a observat, cu acelaşi prilej, faptul că, faţă de legislaţia anterioară incidentă în materie, respectiv art. 48 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 17 mai 2007 (act normativ abrogat prin art. 136 din Legea nr. 115/2015), care prevedea pentru funcţia de primar obligaţia candidaţilor independenţi de a prezenta listă de susţinători cuprinzând minimum 2% din numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale permanente şi în listele electorale complementare din circumscripţia pentru care candidează, dar nu mai puţin de 200 în cazul comunelor, 300 în cazul oraşelor, 1.000 în cazul municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti şi 5.000 în cazul municipiului Bucureşti -, dispoziţiile legale în vigoare ce reglementează aceeaşi situaţie juridică, adică art. 50 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, înjumătăţesc, practic, minimul anterior al pragului de reprezentativitate. Or, dacă reglementarea anterioară a fost apreciată, de pildă prin Decizia nr. 522 din 8 mai 2008, precitată, ca instituind, sub acest aspect, o condiţie rezonabilă, o reglementare care reduce la jumătate procentul anterior instituit este circumscrisă cu atât mai justificat aceleiaşi concluzii. De altfel, prin actuala reglementare, legislaţia se corelează cu recomandările cuprinse în Liniile directoare din Codul bunelor practici în materie electorală - adoptate de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept în cadrul celei de-a 52-a Sesiuni Plenare (Veneţia, 18-19 octombrie 2002), în sensul impunerii obligaţiei colectării semnăturilor, care, la art. 1.3 - Prezentarea candidaturilor, pct. i şi ii, următoarele, prevăd că "i. Prezentarea candidaţilor individuali sau a listelor de candidaţi pot fi condiţionate de obţinerea unui anumit număr de semnături; ii. Legea nu trebuie să impună colectarea semnăturilor a mai mult de un 1% din alegătorii circumscripţiei respective."