Decizia CCR nr. 318/2016Paragraful 26

21. Astfel, procedura reglementată la art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală nu a fost concepută ca una în care judecătorul administrează probe, ci ca o procedură strict de confirmare pe baza a ceea ce există deja la dosarul cauzei. De altfel, o natură similară are şi procedura de soluţionare a plângerii împotriva soluţiei procurorului de neurmărire sau de netrimitere în judecată, prevăzută la art. 341 din Codul de procedură penală. Referitor la aceasta din urmă, Curtea constată că a pronunţat Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, prin care a constatat că soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii "fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor" este neconstituţională şi a reţinut că, din perspectiva contradictorialităţii şi oralităţii, ca elemente esenţiale ale egalităţii de arme şi ale dreptului la un proces echitabil, legea trebuie să prevadă posibilitatea părţilor, subiecţilor procesuali principali şi procurorului de a dezbate, în mod efectiv, observaţiile depuse judecătorului de camera preliminară, pentru realizarea acestor garanţii fiind necesară citarea lor (a se vedea Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, paragraful 46).