Decizia CCR nr. 301/2016Paragraful 9

6. Totodată, consideră că această garanţie de bună conduită este contrară spiritului şi raţiunii juridice a directivelor europene, respectiv Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii, transpusă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achiziţiile efectuate de entităţile care îşi desfăşoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi serviciilor poştale şi de abrogare a Directivei 2004/17/CE, Directiva Consiliului 89/665/CEE din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege şi actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac faţă de atribuirea contractelor de achiziţii publice de produse şi a contractelor publice de lucrări. Aceste directive au trei aspecte prioritare în achiziţiile publice, respectiv: necesitatea deschiderii concurenţei comunitare în domeniul achiziţiilor publice şi necesitatea creşterii semnificative a garanţiilor privind transparenţa şi nediscriminarea; creşterea eficienţei cheltuielilor publice şi facilitarea participării întreprinderilor mici şi mijlocii la achiziţiile publice; garantarea de către statele membre a aplicării directivelor în materia achiziţiilor publice prin mecanisme eficiente, accesibile şi transparente şi adoptarea de către acestea a măsurilor necesare pentru a asigura căi de atac accesibile pentru a garanta accesul la instanţă oricărei persoane care este sau a fost interesată de obţinerea unui anumit contract de achiziţie publică sau de lucrări.