Decizia CCR nr. 298/2016Paragraful 25

19. Distinct de cele menţionate, Curtea nu poate reţine nici critica de neconstituţionalitate a art. 1 alin. (1) din Legea nr. 164/2014. Astfel cum rezultă din Expunerea de motive la Legea nr. 164/2014, legiuitorul, având în vedere că reglementările anterioare s-au dovedit ineficiente şi nici nu au permis o reală verificare a existenţei drepturilor pentru care se solicitau despăgubiri, a considerat necesar ca noul act normativ să stabilească o serie de măsuri care să acopere toate situaţiile regăsite în cererile nesoluţionate. Prin urmare, Legea nr. 164/2014 nu face altceva decât să refuze supravieţuirea anumitor dispoziţii din vechea reglementare (Legea nr. 9/1998 şi Legea nr. 290/2003), cu privire la modalitatea de despăgubire a persoanelor îndreptăţite, şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare, iar intervenţia unui act normativ nou nu este de natură să creeze discriminări. Ca atare, dispoziţiile de lege criticate reprezintă opţiunea legiuitorului, prin care acesta nu refuză plata despăgubirilor stabilite conform Legii nr. 9/1998 şi Legii nr. 290/2003, ci doar stabileşte anumite măsuri pentru finalizarea procesului de despăgubire.