Decizia CCR nr. 305/2016Paragraful 23

19. În continuare, Curtea apreciază că susţinerile autorului excepţiei, potrivit cărora textul de lege nu distinge între cererea principală şi eventualele cereri accesorii, nu pot fi acceptate, deoarece caracterul general al normei are semnificaţia unei aplicări generale conform principiului "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus". Cererea de chemare în judecată şi cererea reconvenţională cuprind pretenţii proprii ale părţilor dintr-un proces, de aceea legiuitorul este în drept să reglementeze în mod similar procedura de judecare a acestora.