Decizia CCR nr. 289/2016Paragraful 46

40. Dispoziţiile art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 nu sunt nici aplicabile în cauza dedusă judecăţii (contestaţie împotriva hotărârii biroului electoral de circumscripţie de respingere a unei candidaturi) şi nici necesare pentru restabilirea stării de legalitate în această cauză (eventuala înregistrare a candidaturii). Astfel fiind, excepţia de neconstituţionalitate cât priveşte aceste prevederi nu are legătură cu cauza în care a fost ridicată, etapă guvernată de reguli procedurale exprese şi imperative referitoare la subiecţii care pot formula contestaţie, obiectul contestaţiei şi autorităţile competente a o soluţiona. A accepta ideea că, în acest cadru, poate fi contestată însăşi procedura de desfăşurare a alegerilor (subsecventă acceptării candidaturilor) înseamnă, în realitate, a eluda ansamblul reglementărilor care guvernează procedura electorală, reglementări care conferă calitate procesuală în formularea contestaţiilor în mod distinct şi etapizat, în mod corespunzător "actorilor" electorali/autorităţilor/ structurilor implicate în fiecare etapă. În acest fel, orice contestaţie, indiferent de obiect, poate deveni un cadru "flexibil", în care să se invoce, în orice moment al alegerilor, şi indiferent de calitatea celui care o formulează, neconstituţionalitatea oricăreia dintre prevederile Legii nr. 115/2015. În plus, văzând şi dezvoltările jurisprudenţiale mai sus referite, a socoti admisibil a se proceda astfel înseamnă a ignora condiţia "interesului procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate" în cazul unor persoane care, în speţă, nu îndeplinesc condiţiile pentru înregistrarea candidaturii la alegerile locale, deci nici condiţia de a participa la etapa alegerilor, de natură a le conferi calitatea de a contesta modul de organizare şi desfăşurare a acestora.