Decizia CCR nr. 272/2016Paragraful 6
Paragraful 6
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care pune concluzii de admitere a excepţiei. Se arată, în acest sens, că sintagma "evidenţele debitorului" din cuprinsul textelor criticate nu este definită în legislaţia în vigoare, motiv pentru care textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) , art. 21 alin. (3) , art. 23 alin. (12) şi art. 24 din Constituţie şi prevederilor art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se susţine că, întrucât sintagma "evidenţele debitorului" este un element al ipotezei normei de incriminare a infracţiunii de bancrută frauduloasă, lipsa unei definiţii legale a acesteia face imposibilă determinarea conţinutului constitutiv al acestei infracţiuni, dar şi a conduitei pe care justiţiabilul trebuie să o adopte pentru a evita incidenţa acestei norme de incriminare. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul legalităţii incriminării şi la standardele de calitate a legii. Se susţine, totodată, că textele criticate nu respectă nici cerinţa accesibilităţii legii, făcându-se trimitere la considerentele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 363 din 30 aprilie 2015, nr. 603 din 6 octombrie 2015 şi nr. 51 din 16 februarie 2016, despre care se susţine că sunt aplicabile şi în prezenta cauză. Se arată că infracţiunea de bancrută frauduloasă este sancţionată cu pedeapsa închisorii, ceea ce presupune o restrângere a libertăţii individuale, care ar trebui făcută doar într-un cadru clar, precis şi previzibil, atât pentru persoana care săvârşeşte faptele incriminate, cât şi pentru organele judiciare. Se susţine că, în caz contrar, instanţele pot interpreta, cu o marjă foarte largă de apreciere, sfera obiectului material al infracţiunii de bancrută frauduloasă. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 553 din 16 iunie 2015.
Sursa oficială ↗