Decizia CCR nr. 268/2016Paragraful 27

20. În ce priveşte referirea la Decizia nr. 210 din 8 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 5 iunie 2015, Curtea observă că nu poate fi reţinută, întrucât textul de lege ce a format obiectul controlului exercitat cu acel prilej avea un alt conţinut normativ decât cel criticat în cauza de faţă. Astfel, prin decizia menţionată, Curtea a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013, care stabilea că singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă, în situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, este compensarea prin puncte. În redactarea a cărei neconstituţionalitate a fost constatată, textul avea o influenţă decisivă asupra soluţionării litigiului în cursul căruia a fost ridicată acea excepţie de neconstituţionalitate. În schimb, în cauza de faţă, nu are incidenţă textul în redactarea anterioară modificării survenite prin Legea nr. 368/2013, ci în redactarea actuală, care prevede, pe lângă compensarea prin puncte, şi posibilitatea compensării cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001. Curtea remarcă, totodată, că, în dosarul de faţă, imposibilitatea practică a compensării, care o nemulţumeşte pe autoarea excepţiei, derivă din faptul că municipiul Timişoara a declarat că nu deţine bunuri disponibile care să poată fi acordate în compensare.