Decizia CCR nr. 270/2016Paragraful 13

9. Guvernul opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se apreciază că scopul introducerii în legislaţia românească a instituţiei reglementate la art. 475-477 din Codul de procedură penală este acela al uniformizării practicii instanţelor de judecată la nivel naţional, prin interpretarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unor dispoziţii legale neclare susceptibile de aplicări diferite. În acest sens, având în vedere că legea procesual penală prevede o singură cale de atac ordinară, cea a apelului, a fost reglementată posibilitatea ca instanţa de judecată învestită cu soluţionarea apelului, deci cu soluţionarea în ultimă instanţă a cauzei, să se adreseze Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a pronunţa hotărâri prin care să dea rezolvări de principiu unor chestiuni de drept cu care este sesizată. Se arată, totodată, că textul criticat nu încalcă dreptul la apărare, întrucât nu înlătură posibilitatea suspecţilor şi a inculpaţilor de a se apăra ei înşişi sau de a fi reprezentaţi de avocaţi şi de a dispune de timpul necesar pregătirii apărării.