Decizia CCR nr. 262/2016Paragraful 55

50. Curtea reţine că discriminarea este cu atât mai evidentă în condiţiile în care, prin coroborare cu dispoziţiile art. 82 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 303/2004, se recunosc la calculul vechimii de 25 de ani inclusiv perioadele în care persoanele enumerate în ipoteza normei au exercitat profesiile de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult, iar perioada în care persoana a exercitat funcţia de judecător constituţional ar fi exclusă de la acest calcul. Într-o atare împrejurare, se ajunge la situaţia ca o persoană care a desfăşurat activitate juridică în afara sistemului judiciar (avocat sau consilier juridic) pentru a perioadă îndelungată, de aproape 25 de ani, să devină personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, iar, după o perioadă scurtă în această funcţie, împlinind vechimea de 25 de ani prevăzută art. 82 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 303/2004, să beneficieze de pensie de serviciu, drept care aşa cum am arătat în prealabil (paragrafele 43-45), este inerent unei cariere în magistratură, echivalând cu o compensaţie a regimului special căruia trebuie să se supună magistraţii. În mod contrar şi ilogic din punct de vedere juridic, la împlinirea vechimii de 25 de ani de activitate, nu ar beneficia de pensie de serviciu persoana care este judecător constituţional, supunându-se rigorilor statutului acestei funcţii, după ce în prealabil a avut o carieră în magistratură (judecător, procuror, magistrat-asistent) de aproape 25 de ani. O asemenea interpretare şi aplicare a legii este profund inechitabilă şi este în vădită contradicţie cu scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea pensiei de serviciu, şi anume recompensarea unei cariere în magistratură, care a impus un cumul de obligaţii şi interdicţii pe care celelalte categorii de asiguraţi nu au fost obligaţi să le suporte.