Decizia CCR nr. 246/2016Paragraful 12

10. Cât priveşte punctele de vedere exprimate de autorităţile publice în cauză, arată mai întâi că, referitor la art. 50 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, acestea converg spre apărarea constituţionalităţii lui, aspectele reţinute fiind deja abordate în concluziile pe care autorul excepţiei le-a prezentat. Cât priveşte dispoziţiile art. 101 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 115/2015, arată că Guvernul s-a limitat să afirme constituţionalitatea alegerilor într-un singur tur, a citat câteva extrase din jurisprudenţă, dar nu a fundamentat propriul său punct de vedere. Avocatul Poporului "se plasează în plină eroare", susţinând că soluţia alegerii primarilor cu majoritatea relativă ar fi fost deja verificată şi validată de către Curtea Constituţională, la fel ca şi alegerea preşedinţilor de consilii judeţene. Precizează că "lucrurile nu stau aşa", întrucât Curtea Constituţională a consimţit la alegerea într-un singur tur a preşedinţilor de consilii judeţene pentru că aceasta nu e o instituţie de rang constituţional, cum este primarul, deci poate fi aleasă oricum, însă alegerea primarilor într-un singur tur nu a fost niciodată supusă controlului de constituţionalitate. Precizează, totodată, că prin excepţia de neconstituţionalitate nu contestă dreptul exclusiv al Parlamentului de a legifera tipul de scrutin sau modalităţile de exercitate a drepturilor electorale, ci solicită verificarea măsurii în care Parlamentul, impunând alegerea primarilor cu majoritatea relativă, a respectat condiţiile prevăzute de Constituţie. Consideră că acest aspect nu a fost analizat în punctele de vedere exprimate de autorităţi. Preşedintele Senatului, deşi afirmă că primarul face parte din categoria instituţiilor fundamentale, cu statut constituţional, şi are un caracter reprezentativ, în sensul art. 2 alin. (1) din Constituţie, nu se referă şi la reprezentativitatea primarilor aleşi, ci doar la reprezentativitatea candidaţilor. Cu privire la acelaşi punct de vedere, autorul excepţiei apreciază că nu se poate reţine afirmaţia referitoare la "caracterul neserios al candidaturii" sale din perspectiva faptului că aceasta este însoţită doar de trei semnături, întrucât cifra i-a fost furnizată chiar de către Parlament, care a stabilit această condiţie pentru înfiinţarea partidelor politice. Conduita sa nu este abuzivă, în cauză nefiind întrunite condiţiile legale pentru calificarea acesteia ca fiind abuz. Cu privire la Preşedintele Camerei Deputaţilor, autorul excepţiei arată că nu a exprimat un punct de vedere asupra principiului reprezentativităţii primarilor aleşi, însă a oferit exemple din dreptul comparat (Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii) pentru a susţine caracterul democratic al alegerilor într-un singur tur. Pornind de la aceste exemple, autorul excepţiei procedează, în continuare, la analiza modului de alegere a Preşedintelui Statelor Unite şi a Primarului Londrei. Dezvoltând astfel procedura de alegere a preşedintelui Statelor Unite ale Americii, cu referire concretă la procesul electoral în desfăşurare, conchide că "dacă legea electorală din SUA ar opera sub exigenţele Constituţiei româneşti, această lege ar fi categoric pusă la zid şi executată. Dar trebuie să prezumăm că Legea electorală din SUA respectă Constituţia acestei ţări. Căci într-un loc în care se apelează la Constituţie pentru orice fleac, e greu de presupus că legea electorală ar fi fost vreodată, măcar pentru o secundă, neconstituţională. Dar e istoria lor, e tradiţia lor, e Constituţia lor şi aici nu avem prea multe de comentat. De aici, o învăţătură: când comparăm sisteme electorale, trebuie obligatoriu să comparăm şi Constituţiile sub care acestea operează". Se referă în continuare la modul de alegere a primarilor din Anglia şi Scoţia, conchizând că sistemul britanic de vot într-un singur tur de scrutin comasează de fapt două tururi într-unul singur, prin faptul că permite alegătorilor ca la unicul tur să aibă şi şansa unei a doua opţiuni. Ingeniozitatea acestui sistem constă în aceea că, pentru a doua opţiune, alegătorii îi pot vota pe oricare dintre candidaţii de pe buletinul de vot, şi nu doar pe primii doi clasaţi, cum s-ar întâmpla într-un sistem clasic în două tururi, care s-a aplicat şi în România până în 2008. Ca o concluzie a celor două exemple, arată că legiuitorii respectivi au găsit, pentru alegerea unor instituţii de tip individual, soluţii de a contracara neajunsurile principiului majorităţii relative, ataşându-i instituţii sau instrumente menite a compensa deficitul de reprezentativitate pe care acest sistem îl generează, ceea ce în România nu s-a întâmplat. Solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi depune la dosar concluzii scrise.