Decizia CCR nr. 239/2016Paragraful 13

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei puterilor în stat şi cel al obligativităţii respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi al legii şi ale art. 73 alin. (3) lit. j) privind reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici. În acest sens arată că textul de lege criticat reprezintă "o normă în alb" prin care competenţa constituţională exclusivă a legiuitorului organic de a reglementa în domeniul statutului funcţionarului public este transmisă unei autorităţi unipersonale din puterea executivă, şi anume ministrului justiţiei. Or, răspunderea patrimonială a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul penitenciar, fiind în legătură directă cu modul de executare a raporturilor de serviciu, ţinând de statutul acestei categorii speciale de funcţionari publici, trebuie reglementată, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, prin lege organică, iar nu prin act administrativ emis de un membru al Guvernului, acest tip de acte având un caracter infralegal. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia invocă, în final, Decizia Curţii Constituţionale nr. 392 din 2 iulie 2014.