Decizia CCR nr. 239/2016Paragraful 24

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că art. 76 din Legea nr. 293/2004 reglementează răspunderea patrimonială a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare. Răspunderea patrimonială este condiţionată de existenţa raportului de serviciu al funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi astfel reprezintă un aspect al statutului acestor funcţionari publici. Art. 76 alin. (1) enumeră situaţiile în care se angajează această formă de răspundere a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, după cum urmează: pentru pagubele produse cu vinovăţie în patrimoniul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau, după caz, al unităţilor din subordinea acesteia; pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i sau acordat necuvenit; pentru nerestituirea în termenul legal a contravalorii unor bunuri primite ce nu i se datorau şi care nu mai pot fi restituite în natură, precum şi a unor servicii ce i-au fost prestate în mod necuvenit. Alin. (2) al art. 76 din aceeaşi lege prevede că repararea pagubelor se dispune prin emiterea de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor ori de către directorii unităţilor de penitenciare a unei dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin semnarea unui angajament de plată, "conform metodologiei stabilite prin ordin al ministrului justiţiei". Totodată, art. 76 alin. (2) prevede că împotriva dispoziţiei de imputare personalul în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, în condiţiile legii, iar dreptul de a emite dispoziţia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.