Decizia CCR nr. 219/2016Paragraful 21

16. În susţinerea neconstituţionalităţii prevederilor legale criticate, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 4 şi art. 2 din Protocolul 7 ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 20 "Tratatele internaţionale privind drepturile omului" şi art. 148 alin. (2) potrivit căruia "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare", art. 24 privind dreptul la apărare, art. 31 alin. (2) care prevede că "autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal", şi art. 52 referitor la "Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică".