Decizia CCR nr. 201/2016Paragraful 13

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare art. 4 alin. (2) , art. 16, 41 şi 53 din Constituţie. În acest sens arată că, potrivit art. 56 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, ocuparea funcţiilor publice se face prin promovare, transfer, redistribuire, recrutare şi alte modalităţi prevăzute expres de această lege. Art. 9 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice reglementează care sunt criteriile de stabilire a remuneraţiei, însă niciunul dintre aceste criterii nu se referă la modul de ocupare a unui post, în speţă, a funcţiei publice. Cu toate acestea, dispoziţiile art. 5 alin. (1) -(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 creează o discriminare între persoanele care ocupă o funcţie publică prin recrutare sau promovare, pe de o parte, a căror salarizare se stabileşte la nivelul corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010, şi cele care ocupă aceeaşi funcţie prin transfer sau redistribuire, pe de altă parte, pentru care salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţii similare din instituţia publică în care sunt încadrate. Prin urmare, persoane care ocupă aceeaşi funcţie publică sau funcţii publice echivalente ajung să primească salarii diferite.