Decizia CCR nr. 155/2016Paragraful 6

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 236 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală. Astfel, arată că prelungirea măsurii arestării preventive intervine în momentul la care expiră durata anterioară, iar încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi admite propunerea de prelungire a măsurii stabileşte şi data de la care începe să curgă termenul de prelungire sau oferă suficiente repere pentru determinarea acestei date, astfel că nu există niciun echivoc, în acest sens, cu privire la dispoziţiile de lege criticate.