Decizia CCR nr. 163/2016Paragraful 15

12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că textul criticat nu instituie vreun tratament discriminatoriu, el regăsindu-se în capitolul IV al titlului II din Legea nr. 303/2004 intitulat "Formarea profesională continuă şi evaluarea periodică a judecătorilor şi procurorilor". Acesta reglementează modul de decontare a cheltuielilor pentru diferitele categorii enumerate în articol. Spre deosebire de formarea iniţială care se caracterizează prin permanenţă, auditorii fiind prezenţi zilnic la cursurile organizate la sediul Institutului Naţional al Magistraturii, formarea continuă nu presupune prezenţa zilnică a magistratului pe durata unui an de studii, ci presupune participarea la activităţi de formare ocazionale organizate de Institutul Naţional al Magistraturii nu numai la sediul acestuia, ci în diferite locaţii din Bucureşti şi din ţară. Activitatea formatorului (în cazul formării continue) nu este permanentă, el participând ori de câte ori este solicitat de organizatori. Astfel, cheltuielile de transport pentru formatorii din cadrul formării continue sunt asigurate, fiind de esenţa acestei activităţi deplasarea la locaţia din ţară unde se efectuează cursurile. Pentru formatorii din cadrul formării iniţiale, care se desfăşoară la sediul Institutului Naţional al Magistraturii, nu mai este necesar un text privind decontarea cheltuielilor de transport, deoarece aceste activităţi se desfăşoară în Bucureşti (neavând relevanţă care este locul de domiciliu al formatorului). Prin urmare, cele două activităţi - de formare iniţială şi continuă - sunt diferite, impunând un regim juridic diferit.