Decizia CCR nr. 170/2016Paragraful 44

Legiuitorul, atunci când a prevăzut în mod expres prin art. 139 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă faptul că încheierea pronunţată asupra excepţiei conexităţii poate fi atacată numai odată cu fondul, nu a avut în vedere nici natura acestei încheieri (respectiv faptul că prin aceasta instanţa de trimitere se dezînvesteşte şi obligă instanţa de primire, lăsându-i acesteia puterea de decizie asupra modului de administrare a dosarului) şi nici efectele pe care le poate produce reglementarea, în aceste condiţii, a căii de atac.