Decizia CCR nr. 137/2016Paragraful 7

4. Autorul excepţiei mai arată că, dacă datele nu sunt semnate prin semnătură electronică, atunci se încalcă dreptul la un proces echitabil al inculpatului, care ar trebui să ia cunoştinţă de întregul material administrat de procuror. Acest drept există şi este prevăzut de Codul de procedură penală în art. 145 alin. (1) care prevede că procurorul trebuie să informeze persoana ascultată după ce măsura a încetat şi în art. 145 alin. (2) care acordă persoanei ascultate dreptul de a lua cunoştinţă de procesele-verbale întocmite de procuror şi dreptul de a asculta toate convorbirile din cauză. Admiţând că semnătura electronică este o dispoziţie care ar asigura un grad mai mare de certitudine cu privire la conţinutul interceptărilor, trebuie arătat că dreptul de a semna electronic este un drept care se obţine, potrivit Legii nr. 455/2001, de la operatori privaţi contra unor tarife care se plătesc anual. Prin urmare, obligativitatea semnăturii electronice ar impune organelor judiciare să nu îşi poată exercita atribuţiile, respectiv de a proceda la efectuarea interceptărilor telefonice decât ca urmare a obţinerii unui acord de la aceşti operatori privaţi, care funcţionează pe principiul liberei concurenţe şi contra plăţii unor tarife. De asemenea, câtă vreme semnătura electronică vizează orice fel de date informatice, atunci o eventuală obligativitate a semnăturii electronice ar duce la consecinţe care uneori s-ar putea dovedi absurde. Astfel, o simplă fotografie făcută unui inculpat de către şeful de post care îl pândeşte când intră în curtea persoanei vătămate ar trebui să fie semnată electronic atunci când este descărcată.