Decizia CCR nr. 113/2016Paragraful 29

24. În ce priveşte critica prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea observă că autorii prezentei excepţii încearcă să demonstreze existenţa unei discriminări prin compararea regimului juridic aplicabil aceleiaşi situaţii juridice în baza unor norme legale succesive. Or, în jurisprudenţa sa, faţă de critici similare, Curtea a reţinut că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări (în acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, sau Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011). Curtea a constatat că respectarea egalităţii în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. Reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care ele au fost adoptate, acestea reflectând contextul economico-social specific, în condiţiile necesităţii adaptării legislaţiei la evoluţia realităţilor juridice şi la necesitatea eficientizării mecanismelor destinate realizării unui echilibru între interesul particular al persoanelor îndreptăţite şi interesul general al statului de asigurare a unei stabilităţi bugetare.