Decizia CCR nr. 111/2016Paragraful 8

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece mandatarul persoanei fizice care nu este soţ sau rudă nu poate depune concluzii decât prin avocat. Prin limitarea la gradul de rudenie a mandatarului licenţiat în drept se creează o discriminare faţă de celelalte persoane care nu au un soţ sau o rudă de gradul al doilea licenţiată în drept. Un drept garantat de Constituţie nu poate fi transformat printr-un text de lege într-o obligaţie, cu atât mai mult cu cât dispoziţiile art. 80 alin. (4) din Codul de procedură civilă prevăd că, atunci când circumstanţele cauzei o impun, judecătorul poate numi oricărei părţi în cauză un reprezentant în condiţiile art. 58 alin. (3) din Cod pentru a asigura dreptul la un proces echitabil. Dispoziţiile art. 58 alin. (3) din Codul de procedură civilă prevăd că reprezentantul poate fi doar un avocat desemnat de barou. Susţine că dispoziţiile art. 13 din Codul de procedură civilă limitează dreptul persoanei de a fi reprezentată, precum şi dreptul de a introduce recurs în nume propriu sau printr-un reprezentant ce nu îndeplineşte cele două condiţii cumulative prevăzute de lege. Art. 13 alin. (2) din Codul de procedură civilă restrânge dreptul de reprezentare doar pentru soţi sau rude de gradul al doilea inclusiv şi îl condiţionează de faptul ca reprezentantul să fie licenţiat în drept. Restrângerea dreptului de reprezentare, ca modalitate a dreptului la apărare, este făcută prin lege, dar fără a fi îndeplinită vreuna din condiţiile limitate prevăzute de art. 53 din Constituţie. Mai arată că prin restrângerea şi limitarea dreptului de a fi reprezentat, prin interzicerea părţii sau oricărui reprezentant al ei de a introduce recurs în procesul civil, şi prin conferirea mai multor drepturi judecătorului decât părţii din proces, aceasta este pusă în inferioritate, iar justiţia nu mai este unică, egală şi imparţială pentru parte.