Decizia CCR nr. 126/2016Paragraful 54

47. Critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală referitoare la caracterul nepublic al şedinţelor de judecată în procedura examinării admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. În acest sens, Curtea reţine că publicitatea, ca principiu al şedinţei de judecată, constituie o garanţie a dreptului la un proces echitabil. Consacrarea sa este asigurată de dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit căruia orice persoană are dreptul la judecarea în mod public a cauzei sale de către o instanţă care va hotărî, între altele, asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanţa acestui principiu procesual, statuând că publicitatea procedurilor organelor judiciare la care se referă art. 6 paragraful 1 are ca scop protejarea justiţiabililor împotriva unei "justiţii secrete" şi vizează dezbaterile propriu-zise ale procesului (Hotărârea din 26 septembrie 1995, pronunţată în Cauza Diennet împotriva Franţei, paragraful 33), însă, cu toate acestea, dreptul la o şedinţă publică nu este absolut (Hotărârea din 29 octombrie 1991, pronunţată în Cauza Jan Lke Andersson împotriva Suediei, paragraful 27, şi Hotărârea din 27 martie 1998, pronunţată în Cauza K.D.B. împotriva Olandei, paragraful 39). Pe de altă parte, publicitatea constă în posibilitatea pe care o are orice persoană de a asista la desfăşurarea judecăţii, constituind deopotrivă un mijloc de a prezerva încrederea opiniei publice în instanţele judecătoreşti.