Decizia CCR nr. 126/2016Paragraful 64

În acord cu soluţia adoptată - cu majoritate de voturi - prin Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, aceea de constatare a neconstituţionalităţii soluţiei legislative cuprinse în art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, considerăm necesar a adăuga şi alte considerente de natură a sublinia într-un mod mult mai tranşant eroarea în care s-a aflat legiuitorul cu privire la faptul că decizia Curţii Constituţionale nu poate fi asimilată cu o lege penală mai favorabilă; că revizuirea prin natura sa vizează, în temeiul principiului efectului relativ al hotărârii judecătoreşti, numai cauzele judecate definitiv şi în care prezumţia de constituţionalitate a fost răsturnată; că aceasta nu poate înfrânge autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti definitive decât în două situaţii, ce decurg nemijlocit din art. 147 alin. (4) din Constituţie; că revizuirea este singurul şi unicul remediu procesual ex post pus la îndemâna părţii pentru a beneficia de efectele deciziei de admitere a Curţii Constituţionale şi că există o disonanţă evidentă între dispoziţiile referitoare la revizuire, întemeiată pe o decizie de constatare a neconstituţionalităţii, cuprinse în Codul de procedură civilă şi Codul de procedură penală.