Decizia CCR nr. 92/2016Paragraful 7

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prin punerea în aplicare a grilelor de salarizare prevăzute de anexele nr. 2 şi nr. 3b la Legea nr. 63/2011 se încalcă un drept salarial obţinut prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, respectiv valoarea coeficientului de multiplicare, astfel, salariile au fost reduse, ajungându-se la situaţia anterioară adoptării Legii nr. 221/2008. În aceste condiţii, dispoziţiile criticate nu respectă prevederile constituţionale, aducând atingere şi art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest context, arată că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale, nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege, iar în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că noţiunea de bunuri cuprinde atât bunurile actuale, cât şi valori patrimoniale, inclusiv anumite situaţii bine stabilite, creanţe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern şi în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puţin o speranţă legitimă în exercitarea efectivă a dreptului. Astfel, membrii de sindicat, autori ai excepţiei de neconstituţionalitate, fiind beneficiarii dispoziţiilor Legii nr. 221/2008, pot pretinde cel puţin o "speranţă legitimă" cu privire la realizarea drepturilor salariale calculate cu valoare de referinţă prevăzute de această lege, având în vedere că din economia Legii nr. 63/2011 nu reiese faptul că această lege este un act normativ de diminuare a salariilor.