Decizia CCR nr. 83/2016Paragraful 17

13. Avocatul Poporului apreciază că intervalul de timp înăuntrul căruia sau până la care se pot ori trebuie îndeplinite anumite acte în cadrul procesului penal trebuie fixat astfel încât procesul să se desfăşoare într-un termen rezonabil, dar să se asigure părţilor timpul necesar pentru a-şi exercita drepturile procesuale şi pentru a-şi îndeplini obligaţiile prevăzute de lege, iar, în cazul particular al măsurilor preventive, să se împiedice prelungirea duratei constrângerii peste limita necesară desfăşurării normale a procesului penal. Totodată, în materia măsurilor preventive, dreptul la apărare trebuie exercitat în mod real, întrucât excedează sferei intereselor inculpatului, interesând întreg procesul penal. Ca urmare, consideră că prin reglementarea termenului de sesizare a judecătorului de drepturi şi libertăţi pentru luarea măsurii arestării preventive, intenţia legiuitorului a fost aceea de a face din respectarea principiului garantării libertăţii persoanei şi asigurarea dreptului la apărare al inculpatului reţinut o regulă efectivă, iar nu una declarativă, pur teoretică. Astfel, s-a avut în vedere acordarea unui interval de timp suficient atât pentru pregătirea unei apărări efective, cât şi pentru studierea dosarului de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, pentru a putea delibera şi dispune în cunoştinţă de cauză cu privire la legalitatea şi temeinicia măsurii preventive. În acest sens, instanţa europeană de contencios al drepturilor omului a statuat că este crucial ca judecătorul să beneficieze de deplina capacitate de concentrare şi atenţie pentru a putea urmări dezbaterile şi pentru a dispune o soluţie lămuritoare (Hotărârea din 19 octombrie 2004, pronunţată în Cauza Makhfi împotriva Franţei, paragraful 40). Eventuala nerespectare a termenului impus de legiuitor este de natură a încălca art. 23 şi art. 24 din Constituţie şi art. 6 paragraful 3 lit. b) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În continuare, făcând referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 224 din 13 martie 2012, nr. 448 din 29 octombrie 2013 şi nr. 336 din 30 aprilie 2015 apreciază că raţiunea sesizării judecătorului de drepturi şi libertăţi în vederea luării măsurii arestării preventive faţă de inculpatul reţinut, cu cel puţin 6 ore înainte de expirarea duratei reţinerii acestuia, este aceea de a asigura respectarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului reţinut, iar acest termen are natura juridică a unui termen peremptoriu. Astfel, consideră că dispoziţiile art. 209 alin. (16) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în măsura în care se consideră că termenul de 6 ore are natura juridică a unui termen peremptoriu.