Decizia CCR nr. 79/2016Paragraful 20

16. Curtea reţine că, potrivit normelor procesual penale criticate, respectiv art. 316 alin. (1) din Codul de procedură penală, ordonanţa de clasare se comunică în copie persoanei care a făcut sesizarea, suspectului, inculpatului sau, după caz, altor persoane interesate, iar dacă ordonanţa nu cuprinde motivele de fapt şi de drept, se comunică şi o copie a referatului organului de cercetare penală. Aşadar, procurorul are obligaţia ca, după dispunerea soluţiei de clasare, prin ordonanţă, să dispună şi comunicarea unei copii a acesteia persoanei vătămate, suspectului, inculpatului, oricărei persoane interesate, iar, în ipoteza în care ordonanţa nu este motivată în fapt şi în drept, întrucât procurorul şi-a însuşit argumentele din referatul organului de cercetare penală, copia ordonanţei va fi comunicată împreună cu o copie a referatului. În aceste condiţii, Curtea reţine că raţiunea comunicării copiei ordonanţei - iar nu doar a unei înştiinţări despre clasare - şi a unei copii după referatul organului de cercetare penală, către toate persoanele interesate, rezidă în dreptul pe care aceste persoane îl au de a ataca soluţia procurorului prin formularea unei plângeri, în temeiul dispoziţiilor art. 340 din Codul de procedură penală, în acest sens fiind necesar ca acestea să aibă acces la motivele de fapt şi de drept ce au condus la soluţia de clasare, prin aceasta dispoziţiile criticate nefiind contrare prevederilor constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil. Curtea constată că autorii excepţiei de neconstituţionalitate sunt nemulţumiţi de faptul că, în situaţia în care procurorul îşi însuşeşte integral motivele cuprinse în referatul organului de cercetare penală, acesta nu mai este obligat să motiveze ordonanţa de clasare, ci face trimitere la cuprinsul referatului motivat al organului de cercetare penală. Or, soluţia legislativă criticată de către autorii excepţiei se regăseşte în cuprinsul art. 315 alin. (5) din Codul de procedură penală (care nu constituie obiect al prezentei excepţii) şi nu priveşte dispoziţiile criticate - respectiv art. 316 alin. (1) teza a doua din acelaşi cod - care dispun doar cu privire la comunicarea unor copii după ordonanţa de clasare şi după referatul organului de cercetare penală, în ipoteza în care ordonanţa procurorului nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia de clasare.