Decizia CCR nr. 44/2016Paragraful 31

24. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Codul penal, care reglementează cu privire la prelungirea măsurii educative a internării minorului într-un centru de detenţie în ipoteza în care, în perioada internării, minorul săvârşeşte o nouă infracţiune sau este judecat pentru o infracţiune concurentă săvârşită anterior, Curtea constată că aceste dispoziţii de lege nu au legătură cu soluţionarea prezentei cauze, în care inculpatul minor - trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 raportat la art. 234 alin. (1) lit. d) şi f) din Codul penal - nu era internat într-un centru de detenţie nici la data săvârşirii infracţiunii şi nici la data judecării acesteia. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei." Ţinând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Codul penal este inadmisibilă.