Decizia CCR nr. 23/2016Paragraful 46

Prin urmare, soluţia renunţării la urmărirea penală nu poate fi dispusă anterior administrării unor probe din care să rezulte, în mod rezonabil, atât săvârşirea de către inculpat a faptelor reţinute de organele de urmărire penală în sarcina lui, cât şi îndeplinirea simultană a condiţiilor prevăzute la art. 318 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, care denotă lipsa interesului public în continuarea urmăririi penale. De altfel, ca o garanţie a soluţionării cauzelor penale prin renunţarea de către procuror la urmărirea penală doar în situaţia constatării unui pericol social redus al faptelor săvârşite, legiuitorul a prevăzut, la alin. (6) al aceluiaşi art. 318, că, în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă de către suspect sau inculpat a obligaţiilor dispuse în sarcina sa, în termenul legal prevăzut la alin. (4) al art. 318 din Codul de procedură penală - neîndeplinire ce ar conduce la concluzia conform căreia suspectul sau inculpatul, prin comportamentul său, determină existenţa unui pericol social în cauza supusă soluţionării -, procurorul revocă ordonanţa, o nouă soluţie de renunţare la urmărirea penală în aceeaşi cauză nemaifiind posibilă.