Decizia CCR nr. 20/2016Paragraful 25

19. Cu privire la condiţia necesităţii dispunerii măsurii asigurătorii, pe de o parte, trebuie avute în vedere cazurile în care instituirea măsurilor asigurătorii, aşadar şi a sechestrului, sunt obligatorii, respectiv ipoteza reglementată de art. 249 alin. (7) din Codul de procedură penală - persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsă, şi cazurile reglementate în legislaţia specială - de pildă, art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, când organele judiciare nu mai sunt ţinute să verifice condiţia de necesitate a măsurii, ea fiind impusă de lege. În cauză, Curtea observă că inculpatul, autor al excepţiei, a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unor infracţiuni reglementate în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, luarea măsurilor asigurătorii fiind obligatorie, această dispoziţie constituind o derogare de la regula potrivit căreia dispunerea măsurilor asigurătorii este, în principiu, facultativă.