Decizia CCR nr. 20/2016Paragraful 38

31. Curtea observă că, spre deosebire de reglementarea anterioară referitoare la contestarea măsurilor asigurătorii în materie penală, în prezent, legiuitorul a ales două modalităţi distincte de contestare a măsurilor asigurătorii, respectiv, în privinţa măsurilor asigurătorii dispuse, prin ordonanţă, de către procuror, în faza de urmărire penală, se poate face contestaţie la judecătorul de drepturi şi libertăţi atât referitor la instituirea măsurii, cât şi, după luarea ei, cu privire la modul în care a fost adusă la îndeplinire, iar, referitor la măsurile asigurătorii dispuse de judecătorul de cameră preliminară sau de instanţa de judecată, prin încheiere, se poate contesta doar modalitatea în care a fost pusă în aplicare măsura, la acelaşi organ judiciar care a dispus-o. În ambele ipoteze însă a fost instituit un termen de 3 zile care curge de la data comunicării ordonanţei de luare a măsurii sau de la data aducerii la îndeplinire a acesteia, respectiv data punerii în executare a măsurii [art. 250 alin. (1) şi (6) din Codul de procedură penală].