Decizia CCR nr. 21/2016Paragraful 23

18. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 41 alin. (2) privind dreptul salariaţilor la măsuri de protecţie socială, precum şi celor ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietăţii, ale art. 7 privind egalitatea şi art. 23 privind dreptul la muncă şi la salariu egal pentru muncă egală din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 1 lit. c) din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 105/1957 privind abolirea muncii forţate, ratificată de România prin Legea nr. 140/1998, art. 7 privind remuneraţia egală pentru muncă de valoare egală din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, precum şi Convenţiilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 95/1949 privind protecţia salariului şi nr. 100/1951 privind egalitatea de remunerare a mâinii de lucru masculină şi a mâinii de lucru feminină, pentru o muncă de valoare egală.