Decizia CCR nr. 6/2016Paragraful 20

14. Prevederile art. 99 din Codul penal reglementează condiţiile liberării condiţionate în cazul detenţiunii pe viaţă. Potrivit Codului penal în vigoare, această pedeapsă, ce constă în privarea de libertate pe o perioadă nedeterminată, se poate dispune pentru cele mai grave dintre infracţiunile prevăzute în acest cod, de obicei alternativ cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani. În mod distinct, infracţiunea de genocid săvârşită în timp de război, conform art. 438 alin. (2) din Codul penal, este pedepsită numai cu detenţiunea pe viaţă. De asemenea, având în vedere acelaşi pericol social crescut al infracţiunilor pentru care poate fi dispusă pedeapsă detenţiunii pe viaţă, art. 57 din Codul penal prevede neaplicarea acesteia în cazul în care la data pronunţării hotărârii de condamnare inculpatul a împlinit vârsta de 65 de ani, fiind înlocuită cu pedeapsa închisorii pe durata de 30 de ani, durată ce reprezintă maximul general al pedepsei închisorii, conform art. 60 din Codul penal. Cu aceeaşi pedeapsă a închisorii de 30 de ani, însoţită de interzicerea exercitării unor drepturi pe durata ei maximă, poate fi înlocuită pedeapsa detenţiunii pe viaţă, potrivit art. 58 din Codul penal, în situaţia în care persoana condamnată împlineşte vârsta anterior arătată în timpul executării pedepsei, dacă a avut o bună conduită pe toată durata executării pedepsei, a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, şi a făcut progrese constante şi evidente în vederea reintegrării sociale, condiţii aproximativ similare cu cele prevăzute la art. 99 alin. (1) din Codul penal cu privire la posibilitatea acordării liberării condiţionate în cazul detenţiunii pe viaţă.