Decizia CCR nr. 8/2016Paragraful 26

22. Pentru cele arătate, Curtea reţine că susţinerile autoarei excepţiei privesc, de asemenea, interpretarea şi aplicarea legii de către instanţa de judecată, care, potrivit art. 131 din Codul de procedură civilă, are obligaţia ca la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina. Atunci când procesul de drept privat este caracterizat, printr-un element de extraneitate, ca fiind internaţional, trebuie, mai întâi, să se stabilească dacă justiţia română este competentă general, iar apoi să se stabilească instanţa română competentă să soluţioneze litigiul. Codul de procedură civilă stabileşte competenţa instanţelor judecătoreşti române, în procesele de drept privat cu elemente de extraneitate, prin cartea a VII-a - Procesul civil internaţional, titlul I - Competenţa internaţională a instanţelor române, în măsura în care prin tratatele internaţionale la care România este parte, prin dreptul Uniunii Europene sau prin legi speciale nu se prevede altfel.